Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
| << |
3.10.
Emil Cioran[1] și adamismul
românesc
Doamne, ce vom fi făcut o mie de ani?! Toată viața
noastră de un secol încoace nu este decât procesul prin care am ajuns
să ne dăm seama că n-am făcut nimic... Comparația cu ce s-a îndeplinit
în alte părți ne-a relevat neantul trecutului propriu și inexistența culturii
noastre. [...]
O mie de ani s-a făcut istoria peste noi: o mie de
ani de subistorie. Când s-a născut în noi conștiința,
n-am înregistrat prin ea un proces inconștient de creație, ci sterilitatea
spirituală multiseculară. Pe când culturile mari pun omul în fața creației
din nimic, culturile mici în fața nimicului
culturii. Din punct de vedere istoric, am pierdut o mie de ani, iar din
punct de vedere biologic, n-am câștigat nimic. Atâta vreme de vegetare
dacă n-a consumat efectiv substanța vitală a neamului, n-a întărit-o și
n-a dinamizat-o în nici un fel. Trecutul României nu mă flatează deloc
și nici nu sunt prea mândru de strămoșii mei lipsiți de orgoliu, că au
putut dormi atâta timp, în așteptarea libertății. România are un sens
întrucât o începem. Trebuie s-o creăm lăuntric, pentru a putea renaște
în ea. Plăsmuirea acestei țări să ne fie singura obsesie.
Orice om care vrea sau este chemat să joace un rol
profetic în viața României trebuie
să se convingă că în țăra aceasta orice gest, orice acțiune, orice atitudine
este un început absolut, că nu există continuări, reluări, linii și directive.
Pentru ceea ce trebuie făcut nimeni nu ne precede, nimeni nu ne îndeamnă,
nimeni nu ne ajută.
[...] Fiecare din noi este în situația lui Adam.
Sau poate condiția noastră este și mai nenorocită, fiindcă nu avem nimic
înapoi, pentru a avea regrete. Totul trebuie început, absolut totul. Noi
n-avem de lucrat decât cu viitorul. Adamismul în cultură nu înseamnă altceva
decât că fiecare problemă de viață spirituală, istorică și politică se
pune pentru întâia oară, că tot ceea ce trăim se determină într-o lume
de valori nouă, într-o ordine și un stil incomparabil. Cultura românească
este o cultură adamică, fiindcă tot ce se naște în ea n-are precedent.
Misiunea
României trebuie să ne fie mai scumpă decât toată istoria universală,
deși noi știm că trecutul României este un timp fără istorie.
Emil Cioran, Schimbarea la față a României, București, Ed. Humanitas, 1990,
pp. 39-40
| << | 3.1 | 3.2 | 3.3 | 3.4 | 3.5 | 3.6 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |