Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
2.8. Tratatul de la Paris
(28 octombrie 1920)
Imperiul britanic, Franța, Italia, Japonia, principalele puteri aliate,
și România:
Considerând că în
interesul păcii generale în Europa trebuie asigurată încă de pe acum în
Basarabia o suveranitate care să corespundă aspirațiilor populațiunii
și să garanteze minorităților de rasă, religiune sau limbă protecțiunea
ce le este dorită;
Considerând că din
punct de vedere geografic, etnografic, istoric și economic unirea Basarabiei
cu România este pe deplin justificată;
Considerând că populațiunea
Basarabiei a manifestat dorința de a vedea Basarabia unită cu România;
Considerând, în
sfârșit, că România, din propria ei voință dorește să dea garanții sigure
de libertate și dreptate, fără deosebire
de rasă, de religiune sau de limbă, conform cu tratatul semnat la Paris
la 9 decembrie 1919, locuitorilor atât ai vechiului Regat al României,
cât și al teritoriilor de curând transferate;
Au hotărât să încheie tratatul de față și au desemnat ca plenipotențiari ai lor, sub rezerva facultății de a dispune înlocuirea lor pentru semnătură; [...][1]
Care s-au înțeles
asupra stipulațiunilor următoare:
Art. 1. Înaltele Părți Contractante declară că recunosc
suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera
actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura sa până
la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina și
Basarabia, și acest vechi hotar.
Art. 2. O comisiune compusă din trei
membri, dintre care unul va fi numit de principalele puteri aliate, unul
de România și unul de Consiliul Societății Națiunilor pe seama Rusiei,
va fi constituită în termen de 15 zile, cu începere de la punerea în vigoare
a tratatului de față, spre a fixa pe teren noua linie de fruntarie a României.
Art. 3. România se obligă a respecta și a face să fie
riguros respectate pe teritoriul Basarabiei, arătat la art. 1, stipulațiile
tratatului semnat la Paris la 9 decembrie 1919 de către principalele puteri
aliate și asociate și România, și
anume: a asigura locuitorilor, fără deosebire de rasă, de limbă sau de
religiune, aceleași garanții de libertate și de dreptate, ca și celorlalți
locuitori din ținuturile ce fac parte din Regatul României. [
]
Art. 9. Înaltele Părți Contractante vor invita Rusia
să adere la tratatul de față, de îndată ce va exista un guvern rus recunoscut
de ele. Ele își rezervă dreptul de a supune arbitrajului Consiliului Societății
Națiunilor toate chestiunile care ar putea fi ridicate de guvernul rus
cu privire la detaliile acestui tratat, fiind bine stabilit că fruntariile
definite de acest tratat, precum și suveranitatea României asupra teritoriilor
pe care le cuprinde nu vor putea fi puse la discuțiune.
Monitorul
oficial, din 8 august 1922
<< | 2.1 | 2.3 | 2.4 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |