Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
2.2.
André Tardieu[1]despre atmosfera
de la Conferința păcii în jurul problemei românești
Am
dus lupte grele pentru a face să
i se recunoască lui Brătianu și
României calitatea de aliat. Eu aveam
împotriva mea pe Clemenceau[2]
care nu-i ierta armistițiul[3]
său, pe Wilson[4]
care declara că nu ține cont de tratatul
nostru de alianță din 1916[5]
pe toți juriștii
pentru care pacea din 24 aprilie/7 mai 1918
cu Germania despuiase România de calitatea
sa de aliat. Până acum mi-am pierdut
timpul pentru a le arăta că această
pace nu-i este imputabilă nici din punct
de vedere moral, nici din punct de vedere
politic, marii aliați neapro-bând-o, nici
din punct de vedere juridic, regele
nesancționând-o și remobilizând de la primul
contact cu armatele de la Salonic. În concluzie,
în numele dreptății, se comite o mare
nedreptate vrând să se pedepsească România
pentru nefericirile sale de care sunt responsabili
aliații nostrii, noi înșine, pentru
că nu ne-am ținut angajamentele
de la Salonic, apoi și în mod deosebit
și Rusia.
Apud C. de Saint Aulaire, Confession dun vieux diplomate, Paris,
1953, p. 484
<< | 2.1 | 2.3 | 2.4 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |