Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu

ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940


<<






11.2.2. Convenţia de alianţă româno-polonă, reînnoită la 26 martie 1926

      

Majestatea Sa regele României şi preşedintele Republicii Poloniei.

Constantând fericita consolidare a garanţiei de pace generală în Europa, cu grija de a satisface dorinţa de siguranţă ce însufleţeşte popoarelor lor.

Dornici de a vedea ţările lor fericite de război.

Şi deopotrivă însufleţiţi de dorinţa sinceră de a da popoarelor lor garanţii complimentare în cadrele Pactului Societăţii Naţiunilor şi al tratatelor ale căror semnatari sunt.

Au hotărât a încheia în acest scop un tratat şi au desemnat ca plenipotenţiari ai lor: [...] care, după schimbul deplinelor lor puteri, recunoscute a fi în bună şi cuvenită formă, s-au înţeles asupra următoarelor dispoziţiuni:

Art. 1. România şi Polonia îşi iau îndatorirea a respecta în chip reciproc şi a menţine contra oricărei agresiuni externe integritatea lor teritorială actuală şi independenţa politică prezentă.

Art. 2. În cazul în care România sau Polonia, contrar îndatoririlor impuse prin articolele 12, 13 si 15 ale Pactului Societăţii Naţiunilor, s-ar vedea atacate fără provocare din parte-le, România şi în chip reciproc Polonia, punând în aplicare art. 16 al Pactului Societăţii Naţiunilor, îşi iau îndatorirea a da imediat ajutor şi sprijin.

În cazul în care Consiliul Societăţii Naţiunilor, statuând asupra unei chestiuni aduse în faţa sa, conform stipulaţiunilor Pactului Societăţii Naţiunilor, nu ar fi reuşit a obţine primirea raportului său de către toţi membrii, alţii decât reprezentanţii părţilor în litigiu, şi când sau România sau Polonia s-ar vedea atacate, fără provocaţiune din parte-le, România şi în chip reciproc Polonia, punând în aplicare art. 15, alin. 7 al Pactului Societăţii Naţiunilor, i-ar da imediat ajutor şi sprijin.

În cazul în care un diferend prevăzut de art. 17 al Pactului Societăţii Naţiunilor s-ar ivi şi România sau Polonia s-ar vedea atacate, fără vreo provocaţiune din parte-le, România şi în chip reciproc Polonia îşi iau îndatorirea a-şi da imediat ajutor şi sprijin.

Modalităţile de executare ale stipulaţiunilor de mai sus vor face obiectul unor rânduieli tehnice. [...]

Art. 7. Durata tratatului este de 5 ani, cu începere de la data semnării sale; fiecare din cele două guverne are dreptul a-l denunţa după 2 ani, avizând pe celălalt cu şase luni înainte.

Art. 8. Tratatul de faţă va fi ratificat şi ratificările se vor schimba la Varşovia cât mai curând.

Spre credinţa celor ce preced, plenipotenţiarii au semnat tratatul de faţă şi i-au pus sigiliile lor.

Făcut la Bucureşti, în dublu exemplar, la 26 martie 1926.

 

                                                   Monitorul oficial, din 18 martie 1927

 



© University of Bucharest 2002. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to:Ioan Scurtu
Last update: December 2002
Text editor&Web design:Raluca OVAC