Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
| << |
10.2.
Deciziile adoptate de Adunarea Generală a
germanilor cu privire la poziția acestei minorități
în cadrul statului român
(6 septembrie 1919)
Germanii din
Vechiul Regat, Banat, Basarabia, Bucovina, Transilvania,
precum și din celelalte zone de pe teritoriul
României Mari aderă uniți la politica statului
român la care s-au raliat de bunăvoie și prin
hotărâri proprii. Reînnoind această adeziune solemnă
față de statul român, se stabilesc,
de comun acord, următoarele linii directoare pentru
reorganizarea relațiilor politice din România Mare:
1. Hotărârile luate de Marea Adunare Națională a românilor
la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia vor fi extinse
asupra întregului teritoriu al statului.
2. Germanilor din România Mare li se va garanta prin
crearea unei legi fundamentale a statului, pentru
vecie dreptul de a se organiza în mod liber într-o
națiune unită pentru a-și realiza scopurile culturale,
naționale, economice și politice.
3. Națiunii germane
din România Mare i se va recunoaște dreptul de
a fixa impozite pentru conaționalii lor în scopul
satisfacerii vieții culturale. Pentru încasarea
impozitelor se va colabora cu autoritățile statului.
4.
Națiunea germană din România Mare va beneficia
pentru sine ca o totalitate, cât și pentru membrii
ei (asociații, societăți și persoane individuale)
de dreptul de a înființa școli și institute de
învățământ de orice fel și la orice nivel și dreptul
de a-i instrui și numi pe dascăli. [...]
6.
Germanii din România Mare doresc o delimitare
după criteriul etnic al ținuturilor administrative
în administrația generală, politică, financiară,
juridică, precum și în celelalte domenii ale administrației.
În administația locală și municipală doresc menținerea,
respectiv acordarea dreptului de autoguvernare
însoțit de dreptul de alegere al funcționarilor
de către propriul corp reprezentativ. Funcționarii
locali și municipali vor fi aleși din rândul etniilor
cărora le aparțin în funcție de numărul acestora.
7. În baza hotărârilor
de la Alba-Iulia se recunoaște germanilor din
România dreptul deplin asupra folosirii limbii
materne în toate domeniile și nivelele din administrație
și justiție, prin urmare folosirea limbii germane
de către autorități în cazul unor dezbateri; întocmirea
proceselor-verbale, redactarea unor decizii și
a sentințelor. Folosirea limbii materne de către
tinerii care își satisfac stagiul militar.
8. Se acordă deplină
egalitate în drepturi bisericilor și dreptul de
a se organiza după criteriul etnic. Aceleași drepturi
revin și școlilor. [...]
14. Germanii din
România Mare solicită dreptul de folosire a toponimelor
în limba germană în relația lor cu autoritățile,
poștă, telegraf și în circulația feroviară precum
și obligația autorităților de a folosi limba germană
în zonele populate masiv de germani în redactarea
actelor oficiale. De asemenea, doresc folosirea
neîngrădită a culorilor naționale, a steagurilor
și a insignelor.
15.
Uniunea Germanior din România Mare se va strădui
să susțină interesele germanilor de orice natură,
în afara celor amintite aici.
Minoritățile naționale din România. 1918-1925. Documente, pp. 162-164
| << | 10.1 | 10.2 | 10.3 | 10.4 | 10.5 | 10.6 | 10.7 | CUPRINS | 10.8 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |