|
Despre Consiliul Europei
Origini ÅŸi membri
Consiliul Europei este cea mai veche organizaţie politică a continentului, fiind înfiinţat în 1949. Acesta:
grupează 47 de state, a primit candidatura încă a 1 state (Belarus), şi a acordat statut de observator altor 5 state (Vatican, Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia şi Mexic),
se deosebeşte de Uniune Europeană a celor 27, dar nici o ţară nu a aderat vreodată la Uniune fără ca mai întâi să adere la Consiliului Europei,
are sediul la Strasbourg (Franţa).
|
|
|
|
"Scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune cât mai strânsă între membrii săi..."
Articolul 1 din Statutul Consiliului Europei |
|
|
|
|
|
Scopuri
Consiliul a fost înfiinţat pentru a:
- apăra drepturile omului, democraţia parlamentară şi supremaţia legii,
- dezvolta acorduri pe întregul continent pentru a standardiza practicile sociale şi juridice ale ţărilor membre,
- promova conştientizarea unei identităţi europene bazate pe valori împărtăşite şi care străbate peste diferite culturi.
Din 1989, principala sa sarcină a devenit:
- să acţioneze ca ancoră politică şi câine de pază al drepturilor omului pentru democraţiile post-comuniste din Europa,
- să asiste ţările Europei Centrale şi de Est în realizarea şi consolidarea reformei politice, juridice şi constituţionale în paralel cu reforma economică,
- să furnizeze expertiză în domenii precum drepturile omului, democraţia locală, învăţământ, cultură şi mediul ambiant.
Scopuri politice
Întâlnirea la nivel înalt a Consiliului Europei de la Viena, din octombrie 1993, a stabilit noi direcţii politice. Şefii de stat şi de guvern au atribuit Consiliului Europei rolul de paznic al securităţii democratice bazate pe drepturile omului, democraţie şi supremaţia legii. Securitatea democratică este un complement esenţial al securităţii militare şi o condiţie necesară pentru stabilitatea şi pacea continentului.
Cu ocazia celui de-al doilea Summit, care a avut loc la Strasbourg, în octombrie 1997, şefii de stat şi de guvern au adoptat un plan de acţiune pentru întărirea activităţii Consiliului Europei în patru domenii: democraţia şi drepturile omului, coeziunea socială, securitatea cetăţenilor, valorile democratice şi diversitatea culturală.
Cea de-a treia întâlnire la vârf a şefilor de stat şi de guvern, desfăşurată la Varşovia, pe 16 şi 17 mai 2005, s-a încheiat prin adoptarea unei declaraţii politice şi a unui plan de acţiune care au stabilit sarcinile principale ale Consiliului Europei pentru anii următori:
- promovarea valorilor fundamentale comune ale drepturilor omului, statului de drept şi democraţiei;
- întărirea securităţii cetăţenilor Europei, în principal prin combaterea terorismului, a crimei organizate şi a traficului de fiinţe umane;
- dezvoltarea colaborării cu alte organizaţii europene şi internaţionale.
Astăzi, Organizaţia continuă să se extindă, asigurându-se în acelaşi timp că toţi membrii săi îşi respectă obligaţiile şi angajamentele pe care şi le-au asumat în momentul aderării.
Cum funcţionează
Principalele organisme ale Consiliului Europei sunt:
- Comitetul Miniştrilor, alcătuit din cei 47 de miniştri ai afacerilor externe sau delegaţii lor permanenţi la Strasbourg (ambasadori / reprezentanţi permanenţi), este organismul cu putere de decizie al organizaţiei.
- Adunarea Parlamentară, care grupează 636 membri (318 reprezentanţi şi 318 de supleanţi) din cele 47 de parlamente naţionale. Preşedintele în exerciţiu al Adunării Parlamentare este René van der Linden (Olanda).
- Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale, alcătuit din Camera Autorităţilor Locale şi Camera Regiunilor. Preşedintele Congresului este Halvdan Skard (Norvegia).
- Un secretariat general compus din 1800 de funcţionari şi condus din septembrie 2004 de către Secretarul General Terry Davis (Regatul Unit al Marii Britanii), fost vice-preşedinte al Adunării parlamentare şi fost preşedinte al grupului socialist din cadrul aceleaşi adunări.
Bugetul
197,214,100 euros pentru 2007.
Realizări concrete
- 200 tratate sau convenţii europene cu putere de lege, multe dintre ele fiind deschise statelor nemembre, în domenii ca: drepturile omului, lupta împotriva crimei organizate, prevenirea torturii, protejarea datelor sau cooperarea culturală.
- Recomandări către guvernele statelor membre care stabilesc principiile directoare din materie de: drept, sănătate, educaţie, cultură şi sport.
11.05.2007 |